Incendiul Romei, 18 iulie 64 d.Hr

Când Hubert Robert a expus această pictură la Salonul de la Paris în 1785, opera sa a fost aclamată în mod unanim, câștigând laude entuziaste din partea lui Diderot. Această reacție nu a fost surprinzătoare, deoarece pictura a solidificat viziunea estetică a lui Robert și a rezonat cu fascinația perioadei pentru „sublim”.

Traiectoria artistică a lui Robert a fost modelată în perioada petrecută la Roma, unde a locuit între 1754 și 1765. Acolo s-a transformat dintr-un artist peisagist într-un pictor renumit de scene arhitecturale, câștigându-i supranumele Robert des ruines (Robert al Ruinelor).

Alegerea de a reprezenta Marele Incendiu al Romei din anul 64 d.Hr. i-a oferit lui Robert șansa de a combina pasiunea pentru reprezentarea arhitecturală cu gustul epocii pentru sublim – un stil care a evocat emoții profunde, adesea incredibile. Acest mare dezastru a durat nouă zile în total, iar în urma incendiului, 71% din Roma fusese distrusă (10 din 14 cartiere).

Potrivit lui Tacit și a tradiției creștine de mai târziu, împăratul Nero a dat vina pentru acest dezastru pe comunitatea creștină din oraș, inițiind prima persecuție a imperiului împotriva creștinilor. Alți istorici contemporani au dat vina pe incompetența lui Nero, dar acum istoricii sunt de părere că Roma era atât de aglomerată, încât incendiul era inevitabil.

Dar să revenim la pictură. Incendiul Romei este structurat în jurul unui efect dramatic de iluminare de fundal care unifică compoziția, prezentând mai mult decât un simplu eveniment istoric. Lucrarea transmite ciocnirea dintre două forțe colosale - istoria și natura - așa cum este simbolizată de disparitatea de scară. Prin această tensiune, Roma este atât glorificată, cât și distrusă. 

În această compoziție, Robert folosește vocabularul caracteristic al fațadelor și arcadelor templului, creând un cadru imens pentru drama umană în cadrul narațiunii istorice mai ample. Decizia de a se concentra exclusiv asupra figurilor feminine care fug de foc sporește intensitatea emoțională a scenei, în timp ce includerea unei statui antice în centru, plasată deasupra unei mame care își conduce copilul pe scări, reflectă simbolic coexistența a două tărâmuri: cel antic și cel modern, divinul și pământescul.

P.S. Dacă ești fan al clasicilor atemporali din arta occidentală, nu rata setul nostru de 50 de cărți poștale Great Masterpieces! Cu 50 de picturi emblematice, este perfect pentru a fi dăruite sau păstrate. Îl puteți vedea în magazinul DailyArt! 

P.P.S. Hubert Robert a fost fascinat de ruine. Explorați picturile misterioase ale lui Robert al Ruinelor.