Autoportret

Secolul al XVIII-lea în Franța poate fi privit ca o eră transformatoare pentru femei, deoarece au pășit din ce în ce mai mult în noi roluri sociale. Această schimbare a fost evidentă și în lumea artei, unde pictori pionieri precum Élisabeth Louise Vigée Le Brun și Adélaïde Labille-Guiard au început să-și construiască carierele profesionale spre sfârșitul secolului. Ambele artiste au fost printre primele femei alese în Academia Regală de Pictură și Sculptură, deschizând calea unui număr tot mai mare de femei atât în Academie, cât și în societate. 

O astfel de artistă, Marie-Gabrielle Capet, s-a născut la Lyon, apoi s-a format la Paris sub îndrumarea lui Labille-Guiard. Capet a fost printre cele 21 de artiste femei care și-au expus lucrările în Salonul din 1791, imediat după Revoluția Franceză. În autoportretul ei (pictat în jurul anului 1783), Capet apare ținând o cretă de desen într-un suport, poziționată în fața șevaletului. Tabloul surprinde chipul ei tineresc la 22 de ani, radiant si proaspat, in timp ce poarta o rochie albastra din satin deschisa stilat la piept, împodobită cu panglici asortate, care fac ecoul spiritului vesel al secolului al XVIII-lea. Cu toate acestea, dincolo de farmecul său rococo, portretul emană și o calitate simplă, neafectată, care sugerează stilurile artistice în evoluție ale perioadei următoare. În acest moment, a apărut furtuna Revoluției Franceze, iar lumea artei începea să rezoneze cu un idealism reînviat inspirat de arta clasică a Greciei și Romei, precum și cu un realism adaptat la spiritul cetățenesc în curs de dezvoltare în societate.

Îmi place acest autoportret: Capet este atât de încrezătoare și mândră de profesia și talentul ei. Îl puteți găsi în cel mai bine vândut set al nostru de 50 de cărți poștale, Femei Artist.  :)

P.S. Iată 10 autoportrete celebre ale femeilor artiste! Le știi pe toate?