Diego Velázquez este cunoscut ca și unul din cei mai mari maeștri ai Europei de secol XVII. Până în 1623, la vârsta de 24 de ani, el își asigurase o poziție prestigioasă ca și pictor la curtea lui Filip IV în Madrid. În următoarele patru decenii, Velázquez s-a concentrat în principal pe a crea portrete inovative cu monarhul și familia regală. În timpul său liber, el s-a îndreptat spre subiecți care i-au captat propriul interes, precum pictura de astăzi.
Simțul ascuțit al observației al lui Velázquez pentru lumină și efectele sale asupra formei l-au făcut să se depărteze de întunericul dramatic—caracterizat de contraste puternice între lumină și umbră—care i-au marcat lucrările timpurii. În schimb, el a dezvoltat un stil mai subtil, mai nuanțat. În Femeia care coase, nicio parte din compoziție nu apare în întuneric. Velázquez a folosit o lumină moale, naturală și umbre transparente pentru a defini planurile feței, pentru a sculpta formele pieptului și pentru a sugera mișcările repetitive delicate ale mâinii subiectului.
Starea neterminată a picturii ne indică procesul artistic al lui Velázquez. El a început prin a acoperi pânza cu un strat de bază gri-verde. După aceea el a conturat formele principale ale compoziției folosind vopsea mai închisă, a umplut zone largi cu culoare opacă și treptat a finisat imaginea. Fața, sigura parte a picturii care apare completă, a fost redată cu straturi transparente de glazuri, creând efectul cărnii iluminate de lumina difuză. Această tehnică scoate în evidență măiestria lui Velázquez cu realismul și abilitatea sa de a-și insufla lucrările cu vitalitate.
P.S. Nu uitați de vânzarea noastră de Anul nou lunar! Se va termina curând, așa că grăbiți-vă și luați-vă articole artistice cu până la 40% reducere din magazinul DailyArt!
P.P.S. Am ales 5 cele mai bune lucrări de Diego Velázquez. Le cunoașteți pe toate?