Poveste de iarnă

Astăzi ne continuăm parteneriatul special cu Muzeul Național din Cracovia. Sperăm să vă placă! :)

Arta sfârșitului de secol a fost dominată de simbolism, evident mai ales în pictura de peisaj din Polonia tânără (echivalentul pictorial al „peisajului intern”—sufletul artistului). Un pictor de peisaje respectat, cu o înclinație pentru simbolismul natural, Ferdynand Ruszczyc a preluat în 1907, după moartea lui Jan Stanislawski, catedra de pictură de peisaje la Academia de Arte Frumoase din Cracovia. 

În pictura de peisaj a lui Ruszczyc găsim o fascinație cu puterea elementelor naturii, mai ales apa și pământul, și frumusețea ei senzuală. În Poveste de iarnă, artistul redă șarmul unui fragment de pădure făcut ireal de către îngheț. Lucrând la pictură, Ruszczyc a notat în jurnalul său: „Am început Povestea de iarnă. Un îngheț greu. Un copac tânăr pe potecă a fost acoperit ciudat cu chiciură. Am desenat unul.” Câteva luni mai târziu a scris: „Imaginea a progresat un pic în sfârșit. A primit mai mult din acel ceva al unui basm de iarnă, vreau să îmi amintească de florile fantastice și arabescurile văzute pe geamuri când este frig.” Vederea unei păduri înghețate luminându-se și a unui iaz întunecat, redate în timpul unui îngheț puternic, mulțumită stilizării, primește sentimentul de mister și de basm. Artistul a creat această stare prin utilizarea subtilității formelor Art Nouveau în forma unor linii mai ales curbate și drepte, formând un arabesc de copaci și crengi, și printr-o paletă de culori albe și argintii.

Aceasta este așa o reprezentare minunată a iernii. :) Ați vrea să o vedeți într-unul din calendarele noastre pentru acest an? :) Spuneți-ne și pentru moment bucurați-vă de calendarele DailyArt pentru 2025, ultimele copii sunt acum la reducere cu 40%!

P.S. Ninge în afara geamului vostru? Chiar dacă nu, aici sunt 7 peisaje înzăpezite de care să vă bucurați!