Paul Cézanne
Picturile lui Cézanne de după 1895 capătă o calitate mai întunecată, mai enigmatică în comparație cu lucrările sale anterioare. Culorile lui devin din ce în ce mai bogate, tușele mai expresive, iar compozițiile sale mai restrânse. Lucrarea pe care o prezentăm astăzi este acoperită de o încrengătură de ramuri, creând un sentiment de îngrădire și izolare. Scena se simte înghesuită și îndepărtată – mult mai provocatoare și mai interzisă. Chiar și cerul diferă dramatic: cerul de mai devreme este aerisit, în timp ce acesta este greu, nuanțat cu nuanțe de plumb și dungi de violet și verde. Clădirile palide ale peisajelor sale anterioare au făcut loc unui ocru mai adânc. În ultimii săi ani, Cézanne a fost atras nu numai de ordinea inerentă a naturii, ci și de haosul și turbulența acesteia. Singurătatea tulburătoare a acestei scene reflectă o rezonanță cu propria sa lume interioară.
Cézanne a pictat de mai multe ori castelul Château Noir, captivat de mistica sa. Legendele locale au înconjurat structura, odată cunoscută sub numele de Château Diable („Castelul Diavolului”), cu ferestrele sale gotice și zidurile prăbușite, dându-i aspectul unei ruine.
Deși Cézanne a continuat să picteze în aer liber, observându-și direct subiecții (o practică încurajată de mentorul său impresionist Camille Pissarro), abordarea sa s-a îndepărtat de impresionism. Acest tablou nu este o redare rapidă a efectelor vizuale trecătoare, ci o meditație profundă și deliberată. Reprezintă un efort de a „realiza”, așa cum a descris însuși Cézanne, senzația completă a locului – o sinteză a temperamentului, viziunii și intelectului său.
P.S. Impresionism sau postimpresionism? Aflați cum să distingeți între aceste mișcări artistice cu cursurile noastre online.
P.P.S. Ești intrigat de aceast tablou? Află mai multe despre Paul Cézanne, părintele artei moderne.